Iau niște starturi fantastice
Pe locuri, fiți gata, start!
Poc!
Îl citesc pe Ușeriu
Mă inspiră
Inspir
N-am avut niciodată anduranță
Eu n-am voie să termin curse lungi
Nici măcar să mă-nscriu la ele
Când am încercat, mai că mi-a explodat capul
Mie mi s-au alocat curse scurte
“Scurte și intense, domnișoară, astea-s pentru dumneavoastră”
Rapide
Cu viteza luminii
Cât s-apuc să decolez
Liber
Senin
Să-mi zboare inima din piept
Să explodeze verde pomul vieții-n mine
Și să se facă alb în creier…în sfârșit aud liniștea
O miros
O pipăi
Mă minunez ca Blaga că “unde și când m-am ivit în lumină, nu știu”
N-am nevoie de galerie, nici n-ar apuca să bată o dată din palme
Numele meu lung s-ar opri la jumate în gurile lor
Curse rapide
Repetitive
Din fericire, măcar niciuna nu seamană cu alta
27 de pași, zice Ușeriu
Încă 27
Încă 27
Dar la mine așa de rar în continuare
Un șir infinit de starturi
În cerc
Și de la alt capăt
În cerc
Încerc
În cer
Din ce resturi m-ai croit, doamne, să continui mai nimic
Ce muncă mi-ai dat
S-alerg până la capătul firimiturii și-apoi de la capăt
Doar să-ncep
Dar vrei să-ți arăt că pot să construiesc și-așa?
Mereu e AZI la mine
Niciodată mâine,
Azi e mâinele meu
Niciodată în continuare
Starturile astea…în paralel, în vârtej, ca un superman dezaxat, smucit la creier
Apoi unul peste altul
Ca un tort în straturi
Starturi în straturi…
Starturi în straturi!
Stai că merge și așa…spre sus, nu spre-nainte. Pfff…Asta era!
Știai tu că o să pot! Mulțumesc!
