Până aici ai voie să mergi!
E interzis să intri cu forța
în sufletele oamenilor
nepregătiți
să vină la mijloc
Nu ai tu voie să scormonești
Unde ei singuri nu pot încă să sape.
Nu pot să-și scoată sufletul peticit la înaintare
Îl îmbracă cu măști și Îl ascund după deget
După degetul mic
Normal că se vede
Dar tu, la rându-ți, trebuie să te prefaci că nu-l vezi
Și să taci
Ca să nu-l sperii
N-ai voie să-i forțezi în jos degetul
E degetul lui
Sau poate al lui dumnezeu
Care-ți spune că n-ai voie să treci mai departe
De liberul arbitru
Nu ai voie nici să ridici amenințător degetul tău
Judecând
Ai voie doar să-i dai timp și celuilalt suflet
Să-ți aduci aminte că odată, demult, poate chiar ieri,
Nici tu nu puteai.
Apoi mai ai voie doar să-l învălui în infinită blândețe,
Să te rogi ca într-o zi să poată
Și, cel mult, să scrii o poezie despre el.
