Când intru în mare nici nu știu dacă eu intru în ea
Sau ea intră în mine
Și face curățenie
De iunie
Și de septembrie
paștele și crăciunul nostru
Cu dâre de nisip prinse-n păr
Și promisiuni împachetate cu fundă în suflet
Să le deschidă cine și le-a dorit!
Și zurgălăi pe care nu-i aude decât celălalt suflet
De la capătul lumii
Marea intră oricum vijelioasă
Ca o gospodină eficientă
Iar eu îmi las toate sertarele deschise
Întoarse pe dos și curățate
Până nu mai doare nimic
Se miră și ea de ce mai găsește ascuns sub colțuri îndoite
Și-mi trage un val după ceafă
Să nu mai lipesc ciunga de dosul inimii
Că uite, neghioabo, ți-ajunge-n păr
Și iar te tunzi chilug ca să scapi
Mă scutură, mă-nvârte, m-aruncă, mă-mpinge,
Mă-mpunge
intră în toate cotloanele
Și-i dă cu sare
Doare. Trece.
Mă-ntoarce pe dos
Și mă pune la loc
Și-abia când totul strălucește
Din nou
Pot să mă odihnesc în sfârșit
Primenită
sub valurile ei
Mai stăm așa o vreme
Eu pe spate cu soarele-n gât
Și liniște-n suflet
Și-odată-i vine chef de dans
