Poezii

Cum să simți dor de zbor
Când tu nici măcar n-ai fost plămădit cu aripi?
Cum să simți dor de mare
Când tu nici măcar nu te-ai afundat vreodată în ea?
Cum să simți dor de el
Când tu nici măcar nu l-ai întâlnit încă?

Cuvintele nespuse se aud cel mai bine.
Din secunda în care cuvântul a părăsit gura,
Ar trebui alergat, încercuit și somat să se predea!
Înainte să ajungă la țintă.

L-am ținut închis
Îl deschideam din când în când
În noapte
Și mă uitam mirată în el
Era lumină acolo
Și întuneric

Prietenul e ochiul
Ce-ți arată calea
Când nu mai vezi
Lumina
Mâna ce ține pixul drept
Când nu mai poți să-ți scrii
Povestea

Serviți-vă, vă rog!
Nu vă deranjați să mă înghițiți cu totul
Doar luați o bucățică și gustați.
Pe scobitoare.
Dacă nu vă place,
scuipați,
că se lipește cu praf de stele.

O pagină albă.
dar nu goală.
Am șters tot ce era de șters.
Litere scălâmbăiate,
greșite,
scrise în grabă, doar ca să fie.
Le-am șters.