Poezii

Ne unește marea
Chiar și-atunci când ne despart cuvinte
Pline de ironie

Ne unește marea
Chiar și-atunci când ne despart continente
Întregi de trădare

Ai plecat la război
Și m-ai împușcat și pe mine
Din întâmplare

Oare?
Sau ai tras cu bună știință?
Știind că doar așa m-ai fi putut opri?

Crezi că nu te văd?
Văd în tine
La fel cum vezi și tu în mine
În jucării pentru copii
În gloss surpriză de plecare
În doamna căreia-i faci loc
În mâna cuprinsă peste zi
Și-n corpul cuprins în somn

Aplecată asupra unui caiet
Așa mă cunosc de-o viață
Cine ești când nu te vede nimeni?
Un copil buchisind
Rând pe rând despre oameni
Și viață

De-acum am războinicul meu propriu și personal
Să se lupte el cu monștrii mei închipuiți
Să se lupte el cu mine când mă doare lumea-ntreagă
El e războinic, eu sunt doar o rană

Pisică!
Zâmbesc. Degetele mele i se plimbă în continuare pe spate.
Îi aud zâmbetul în întuneric.
E un joc nou și pentru mine
Iepure! Ghicește din nou
Și izbucnește în hohote

El, singur, cu mâinile goale.
Eu, înconjurată de o armată de ziduri.

S-a furișat tiptil și mi-a luat inima prin surprindere
Nici măcar n-am mai apucat să mă-narmez
Strategie de războinic curajos, am gândit.
M-a învăluit în priviri adânci, în valuri și raze de soare
A complotat cu nisipul să mă țină nemișcată
Și a atacat. Încă o dată! Și încă o dată!

O inimă pe două picioare iși vedea de drumul ei
Se încălzea la soare zâmbind grăbită
O pală de vânt a dat-o de pământ

Ce ieftin m-am vândut pentr-o secundă de iubire
N-am cerut nimic la schimb, ba chiar am mai tăiat din mine
Ca să primesc, ca să încap în viața ta măruntă

Nici măcar nu mai știu cum ar trebui s-arăți
Te-am pictat de atâtea ori în capul meu,
Dar cu fiecare răsărit de zi
Te-ai încăpățânat să prinzi altă formă.