Poezii

Până aici ai voie să mergi!
E interzis să intri cu forța
în sufletele oamenilor
nepregătiți
să vină la mijloc

Nu ai tu voie să scormonești
Unde ei singuri nu pot încă să sape.

Bă, cretinilor!
O să muriți în mall
Cu pulovere cu reni în sacoșe de hârtie
Sorbind din pahare de carton.
La coadă la șosete
La coadă la viață stați,
Bă, săracilor!
Și io cu voi din când în când

Lumea asta era prea urâtă pentru tine
Mie-mi plăcea cu totul, dar am imaginat lumi noi
Inocente
Pentru tine
ca să zbori liber pe sub mări

izbânda muncii asupra creierului
uite cum îl scurtcircuitează
să nu mai gândească atât

binecuvântată oboseală
ca cea de la câmp, doar că-i în cap
doar degetele se mai mișcă
și scrie direct sufletul
doamne ajută!

Când intru în mare nici nu știu dacă eu intru în ea
Sau ea intră în mine
Și face curățenie
De iunie
Și de septembrie
paștele și crăciunul nostru
Cu dâre de nisip prinse-n păr
Și promisiuni împachetate cu fundă în suflet
Să le deschidă cine și le-a dorit!
Și zurgălăi pe care nu-i aude decât celălalt suflet
De la capătul lumii

Unde se duc sentimentele când se duc?
Oare au soarta cometelor ce se sting trepat, îmbătrânesc sau se prăbușesc?
Azi suntem 2 străini în colțuri opuse,
în lumi paralele,
care nu se mai intersectează nici măcar la semafor
ar trebui să se îndoaie universul
ca să ne mai întâlnim o dată
Chiar cu riscul de a nu ne recunoaște

Nu mai reușesc să-mi aduc aminte
Cum se simte sărutul tău
Mi se pare imposibil
De obicei stau bine cu memoria afectivă
M-apuc să număr
1, 2, 3
veacuri

Drum înfundat, ai zis
Dau înainte ignorând semnele
E greu să vezi semnele de circulație
Când ești cu inima-n nori
Și cu capul în fund.
Noroc că tu nu erai.

Bă, dar lăsați-mă și pe mine
Să mă îngraș
Ca să am de unde să vă dau.

Ia uite-o, bă, p-asta!
Umblă singură prin lume!
Săraca, o fi defectă.

Defect ești tu, cu mă-ta!