O inimă pe două picioare iși vedea de drumul ei
Se încălzea la soare zâmbind grăbită
O pală de vânt a dat-o de pământ
S-a ridicat scuturându-se zâmbind,
Când un scuipat a lovit-o în vintre
De ce faci asta? – l-a întrebat pe trecător
Dar el, liniștit, a ridicat din umeri și a plecat mai departe
S-a șters și ea încet și și-a văzut de drum
Ce să-i spună? Că scuipatul lui i-a lăsat, pe viață, o pată?
