Sunt o infractoare deosebit de periculoasă.
Fur timp.
De fiecare dată când pot,
mai fur puțin.
Nu mă pot abține.
Am această plăcere vinovată,
care mă face să chicotesc înăuntru.
Când toți se învârt, se agită de colo-colo,
eu mă opresc.
Mă duc în locul meu secret din cap
și opresc timpul
sau îl dau înapoi
sau înainte.
Îl joc pe degete cum am chef,
îl fur și mi-l dau mie.
Nimeni nu știe micul meu secret,
plăcerea mea vinovată și absolută.
Mă ascund bine
în spatele unui ecran de laptop.
Degetele tastează în continuare
și tot ce trebuie să fac
e să par concentrată
și ușor nervoasă,
ca să-i țin departe,
în timp ce eu sunt în paradisul meu
la miliarde de ani-lumină.
Am ajuns o infractoare desăvârșită în privința asta.
Fix acum plutesc pe un fulg de nea.
L-am zărit pe fereastră,
am lăsat carcasa pentru acoperire
și eu am plecat să mă joc cu el.
Cică mergem la săniuș!!!
În timp ce restul robotesc aiurea
și timpul se scurge pe lângă ei.
Nu-i nimic, stați liniștiți,
Îl salvez eu, căci știu ce să fac cu el!
