Îmi tund aripile în mod regulat
Să nu mă mai apuce zborul.
Zborul e periculos
Am bălărit ani întregi prin mine,
în întuneric
în tăcere,
în milă,
am adunat oasele și le-am pus la loc, încet, de frică
să nu trezesc iar focul
Pun apă peste el
Puțin câte puțin
Ca la plante
Suficient cât să mai mocnească încă
Să nu-l omoare de tot
Dar nici să nu-l lase
Să cuprindă.
Focul e periculos
De respirat nici nu mai vorbesc
Îmi iau aer doar cât am nevoie
Ca să supraviețuiesc
Nu-mi mai permit să-mi umplu plămânii cu totul
Când se umflă
Le vine chef să zboare
Și-mi dau forță să strig în gura mare
Shhh…
E periculos să te-audă o lume-ntreagă
S-ar putea să o trezești!
