Înainte să devin adult
A trebuit să-mi devin propriul meu copil
Să mă las să mă joc
Să mă mângâi pe cap când greșesc
Să nu mă pun în balanță cu alții
Și să nu mă cert prea tare
A trebuit să-mi spun: Urmează-ți visurile, copile!
Nu pune banii înainte. Vor veni pe urma visului
A trebuit să-mi spun singură povești
Și să mă legăn înainte de culcare.
Să mă trezesc cu senin și alinturi
Să mă-mbrățișez eu cu mine
Să iert mai repede când piatra aruncată
De alt copil m-a rănit
Să nu țin ranchiună și să zâmbesc la soare
Să-mi învăț singură din greșeli
Și să nu le repet,
Dar să fac altele noi.
Să-mi iubesc părinții
Să-i iert
Și să nu-i ascult.
Să mă rătăcesc singură prin lume
Să plâng și-apoi să reușesc să găsesc calea-napoi spre casă
Unde mama m-așteaptă mereu cu
Clătite fierbinți
Și miros de piele de mamă.
Să inventez în fiecare zi altceva
Și cu fiecare zi să mă inventez pe mine
Și-abia atunci am început să cresc.
