Caut să mă predau
Ca un mânz sălbatic
Deși nu mai sunt mânz fraged de mult
Decât înăuntru
Dar cui să mă predau?
Caii sălbatici se-ncalecă pe furiș
Cred ei
Nicidecum
Se-ncalecă după ce-i privești adânc în ochi
Și dacă văd în tine blândețea regală
Ei îți permit să-i încaleci
O clipă
La prima greșeală te-aruncă din șa
Nu merge cu biciul la ei
Nici cu zăhărel
Merge cu încredere
Calul sălbatic te privește-n adâncuri
Dacă acolo nu-i puritate
Nu te lasă deloc
Dac-o găsește, chiar puțină
Te lasă o vreme
Până ți-o găsești și tu.