Nici măcar nu mai știu cum ar trebui s-arăți
Te-am pictat de atâtea ori în capul meu,
Dar cu fiecare răsărit de zi
Te-ai încăpățânat să prinzi altă formă.
Dar știu că trebuie că ai ochi blânzi
Care se-nnorează la greu
Și se luminează la preaplin
Știu
Că trebuie că ai voce caldă și gravă
De conducător de oști invizibile
Aceeași voce care-mi vibrează în tălpi
Când îmi șoptesti în vis!
Știu
Că trebuie că ești cu un cap mai înalt decât restul
Cât să te zăresc în mulțimi
Și să știu că nu mai e singurătate pentru mine
Cu un cap mai înalt decât restul
Cât să mă cocoț pe vârfuri ca un copil
Care dă s-ajungă la bomboanele ascunse pe dulap
Nici măcar nu mai știu cum ar trebui s-arăți
Dar o să te recunosc din prima.
