Imaginează-ți 2 muți, – mi-ai zis
Care vor să spună ce simt
Și nu pot.
Urlă în ei
Și nu îi aude nimeni
Iar noi, ăștia de avem voce
Tăcem ca proștii ani la rând
Ucidem vorbele-n gură
Le sugrumăm în gât
Le exilăm în suflet
Le ținem prizoniere de război
Le torturăm până la disperare
Și ținem cu dinții de ele
Fără să le dăm drumul în libertate
Unde le e locul.
