Nu mai reușesc să-mi aduc aminte
Cum se simte sărutul tău
Mi se pare imposibil
De obicei stau bine cu memoria afectivă
M-apuc să număr
1, 2, 3
veacuri
E bine și-așa
Au fost și vor mai veni vremuri în care părinți mor, prieteni pleacă în drumul lor, frați de sânge sau de mamă se îndepărtează brutal sau, dimpotrivă, pe nesimțite, iubiți ori soți divorțează, mor, abandonează ori pleacă la luptă cu dușmani nevăzuți și neștiuți de nimeni în afară de ei înșiși, oameni alături de care te vedeai stând la plajă bătrân și scofâlcit, râzând cu toți mușchii atrofiați de ani și amintiri comune…bucăți din tine, cu care credeai că vei îmbătrâni, se descărnează și o iau în altă direcție și… te trezești despuiat. Despuiat de oamenii dragi. Handicapat. Înconjurat de mulțimi, dar singur. Al nimănui. Suspendat între cer și pământ. Nici acolo, nici acolo.
Cum s-a făcut liniște în cap sau când lui dumnezeu i s-a făcut milă de mine
Da, câteodată și o bitch ca mine e praf. Uneori big time! Doar nu vă imaginați că totul e roz și pufos ori că gândurile astea apar din cărți sau din vreun vis frumos. Cel mai adesea sunt concluzii venite după niște experiențe mult prea tumultoase.
Revenind. La intervale inegale, ajung să fiu praf. De obicei mi-o fac cu mâna mea. C-așa-mi place mie să trăiesc. Dar nici nu mă ține prea mult praful ăsta și mereu am avut certitudinea că oricât de rău aș lovi rhatul de gard, o rezolv eu cumva. Până de curând, când am crezut că o să crăp.
Ferește-te de femeia care nu te mai ceartă!
Se spune că există o femeie care nu-și ceartă niciodată jumătatea. Nimeni n-a întâlnit-o însă, așa că rămâne doar o legendă urbană, la fel ca bărbatul care călărește pe cal alb și nu uită niciodată capacul ridicat.
Dacă mai aud expresiile “proiect” sau “convingeri limitative” o să sparg capul cuiva!
Cum făcea tataie „lucrări”, așa facem noi „proiecte”. Mă jur, ca o țigancă ce nu-s, toată lumea are câte un „proiect” în cap sau în desfășurare. Mai mult decât în cap decât în desfășurare. Și toată lumea e broken, dar se poate „fixa” și evolua dacă renunță la „convingerile limitative”.
Stand up or give up! Cursa de 800 de metri
Cursa de 800 de metri…am urât-o din tot sufletul meu în copilărie, când făceam atletism de performanță. Eram așa de bună la viteză și la săritura în lungime, dar până să trec la categoria juniori și să-mi pot alege probele, la categoria „copii” regulamentul mă obliga să alerg și cursa de 800 de metri – rezistență îi zicea.
Lăsați-mă să mă-ngraș!
Bă, dar lăsați-mă și pe mine
Să mă îngraș
Ca să am de unde să vă dau.
Investigații
Revin ca un criminal
la locul faptei
Îi dau târcoale
Îți iau urma
Miros amintirea ta.
Te aștept.