Într-o zi, acum niște ani, butonam și am dat peste un domn, pe numele lui Deepak Chopra, care vorbea bine el așa. Zicea că o dorință se naște în tine neapărat împreună cu capacitatea de a ți-o îndeplini, căci altfel nu s-ar naște.
Prietenul ești tu
Prietenul e ochiul
Ce-ți arată calea
Când nu mai vezi
Lumina
Mâna ce ține pixul drept
Când nu mai poți să-ți scrii
Povestea
Serviți-vă, vă rog!
Serviți-vă, vă rog!
Nu vă deranjați să mă înghițiți cu totul
Doar luați o bucățică și gustați.
Pe scobitoare.
Dacă nu vă place,
scuipați,
că se lipește cu praf de stele.
Când judeci pe altul…
De fiecare dată când judeci pe altul, te provoc să faci mai bine decât face el. Dar nu să faci mai bine decât el uitându-te din afară, din papucii tăi, ci să trăiești în papucii omului ăluia zeci de ani, să câștigi și să pierzi tot ce a pierdut și a câștigat, să simți tot ce a simțit omul ăla de-a lungul vieții, în infinitatea detaliilor din interiorul său și abia apoi să faci mai bine decât face el în momentul ăsta.
Azi e Mâine
Dar tu aștepți mereu să vină mâine pentru a-ți începe viața, în timp ce viața ți se întâmplă azi. La fel cum azi e rezultatul a tot ceea ce ai făcut și gândit ieri, mâine e rezultatul a ceea ce faci azi: cel mai probabil nimic, pentru că tot aștepți să vină mâine ca să începi.
O pagină albă
O pagină albă.
dar nu goală.
Am șters tot ce era de șters.
Litere scălâmbăiate,
greșite,
scrise în grabă, doar ca să fie.
Le-am șters.
Mergi cu sufletul la înaintare!
Într-o zi vom muri. Iar toate mașinile, hainele, casele, nu vor valora decât ceva mai mult decât nimic. Am văzut eu. Am fost la înmormântări, iar sicriul cobora în pământ, pe cand mașinile și casele rămâneau pe loc.