Îl ții sub observație mai ceva ca pe tezaurul național: „N-a răspuns la telefon. Sigur era cu alta. Și-a închis Facebook-ul când m-am apropiat să văd ce face. Sigur se uita pe profilul fostei. L-am văzut când se uita după blonda aia. Dacă era fără mine, sigur se ducea după ea”. Nu-ți mai aduci aminte exact ce nuanță te-ai vopsit ultima dată, în schimb lui îi cunoști orice rid, orice grimasă, știi ce înseamnă fiecare clipire din pleoape și orice gest. Sau, cel puțin, crezi că știi. Well…ce crezi? You don’t know shit!
Crezi că are comportamentul predictibil. Cel la care te gândești tu. Că știi exact cum se comportă când e observat sau nu. Că faptul că îl controlezi și îl ții sub observație o să te salveze. Sau că, dacă stai cu ochii pe el ca pe butelie, nu influențează cu nimic comportamentul lui. Sau crezi că nu știe că e observat? Poate dacă ai ști de existența experimentului cu două fante, cel mai mare mister care a dat peste cap mecanica cuantică, ți-ai folosi energia la ceva care chiar să-ți folosească!?!
Unele documentare mă adorm cu succes (god, ce bune-s vocile ălora pentru dormit), dar există și unele care mă intrigă și mai resuscitează neuronul meu de bază chiar dacă nu le înțeleg eu în totalitate. Aparent e mai vechi, dar eu l-am văzut abia de curând, așa că vă zic și vouă despre experimentul cu două fante, care nu m-a dat doar pe mine pe spate, ci a bulversat și oamenii de știință. Obviously, explicația mea e din ce am înțeles eu cu minte mea și o expun ca atare, în contextul care îmi convine…let the judgement begin!
Pe foarte scurt:
- Trimise prin două fante, materia (ex: niște bile) se comportă într-un anumit fel, iar undele în alt fel (interferează)
- Dar apoi experimentul continuă cu mecanica cuantică, adică parte a fizicii care se ocupă cu studierea particulelor la scară atomică. Așadar, când se trece la mecanica cuantică, electronii (particule de materie) se comportă ca particule („tipic”) atunci când sunt trimiși printr-o singură fantă, însă atunci când sunt trimiși prin două fante încep să se comporte și ca unde („atipic”), inteferând cu ei înșiși. Motherfuckers electroni se comportă dual. Cool, huh?
- Mindfuck-ul maxim se întâmplă însă când oamenii de știință, bulversați de comportamentul „atipic” al electronilor, se hotărăsc să pună un dispozitiv de măsurare în dreptul fantelor prin care să observe îndeaproape comportamentul exact al electronilor atunci când trec prin fante. Well, ce crezi? Când sunt observați îndeaproape, electronii, care, trecând prin două fante, începuseră să se comporte dual, atât ca particule („tipic”), cât și ca unde („atipic”), brusc încep să se comporte din nou doar ca particule („tipic”).
Adică, observarea „deformează” comportamentul electronului. Muahahaha! Iar omul e și el format din astfel de particule și, în plus, este atât de complex…Așa că…nu mai bine-ți vezi tu de treabă decât să stai cu ochii-n patru lângă fantele altuia? Zic și eu.
