Trist e să ți le petreci alături de persoana nepotrivită! Am vrut să scriu articolul în apropierea sărbătorilor, dar nu m-ar fi crezut nimeni. Pentru că înainte de Crăciun, toată lumea o ia razna. De Crăciun, uiți mai repede că ești întreg și nu un amărât de 0,5 care încearcă să se întregească prin altul cu orice preț. De obicei prea mare.
De Crăciun toți se-așteaptă să găsească sub brad jumătatea, armonia și pacea. Ce dacă-n restul anului „jumătatea” pare insuficientă, armonia scălâmbăiată de acorduri discordante, iar pacea e dată la schimb pe-un compromis nenorocit?
Crezi că dacă ai fost cuminte, moșu’ îți aduce. Dar moșu’ îți aduce mai degrabă dacă ai fost cu minte. Oricum ar fi, negreșit îți aduce ce-ai cerut. Trebuie doar să înveți să citești în hârtia goală de lângă brad. Sau plină de nimicuri. Să asculți de sentiment. Ăla care urlă-n tine că nu e bine. Ăla care zice: fugi! Ăla care te face să-ți dorești să ai buton de engage ca să te teleportezi de pe pârtie din Austria, singur la tine-acasă sau la mamă-ta. Să cântați colinde împreună, în timp ce tată-tu a adormit la film în fotoliu, deși se jură că nu atunci când dai să stingi lumina.
Și să fii mai cu minte în anu’ ce va să vie. Să faci loc. Că și-așa moșu-i gras, fir-ar să fie! Cum să-ncapă umflatu’ pe horn cu jumătatea, armonia și pacea-n brațe dacă hornul e blocat de un useless guy (girl) de care ții cu dinții?
Nu spun că-i fericirea sublimă să fii singur de Crăciun, dar decât să plângi în sarmale în doi, mai bine să râzi în stele singur.
