Pleacă, stai, spune-i, nu-i spune, strigă, taci, plângi în liniște, bocește cu vorbe, zâmbește sarcastic, pălmuiește-l, îmbrățișează-l, aruncă cu farfurii, strânge cioburile sau calcă pe ele, fugi, ascunde-te, revino, vino, îmbată-te, aleargă până trece, întinde-te pe jos în Piața Constituției sub lună plină, dă foc, stinge foc, let go, don’t let go, rupe pozele, ține-le lângă inimă, udă-le cu lacrimi, înjură-le, decupează fluturi, culcă-te, trezește-te…trezește-te…trezește-te…dar whatever you do, fă doar lucrurile pe care știi că ți le poți ierta.
Când ai trecut linia aia după care nu te mai recunoști, când ai făcut lucruri care ți-au tăiat câțiva centimetri din înălțime și te-a făcut să mergi aplecat de spate, oprește-te! Poate-ai strigat prea tare, până ce vocea ți s-a spart și nu ți-ai recunoscut-o nici tu, poate te-ai încăpățânat prea mult să schimbi lucruri care nu se puteau schimba sau te-ai încăpățânat să nu le schimbi pe cele pe care le puteai schimba, poate ai ales să nu spui când simțeai să spui, poate ai stat prea mult sau ai dat drumul prea repede.
La fiecare e altceva, doar tu le știi pe ale tale, dar alea-s lucrurile care te vor hăitui, lucrurile pentru care ai vrea să dai timpul înapoi doar ca să le ștergi, lucrurile pe care nu ți le poți ierta. Restul, se încadrează la iubire.
Next time, be smarter și nu le mai face. Fă tot ce simți, mai puțin lucrurile pe care știi că nu ți le poți ierta. Știi ce nu-ți poți ierta?
