M-a întrebat cineva într-o zi, iar răspunsul meu instinctiv a fost nu. Nu pentru o relație de lungă durată. Întrebarea a venit la pachet și cu o carte, „Cele cinci limbaje ale iubirii”, de Gary Chapman, așa că m-am apucat s-o citesc.
Am făcut bine că nu l-am googled pe autor înainte, că, poate dacă aflam că pe lângă a fi consilier matrimonial a fost și pastor, mă gândesc că poate aș fi citit mai cu reticență. Când am aflat însă a fost prea târziu, teoria lui deja se pupa cu logica mea și mi s-a părut interesantă. Teoria.
Pe foarte scurt, omul zice că există 5 limbaje ale iubirii și că fiecare om are câte un limbaj principal prin care își exprimă și percepe iubirea. Iar dacă în primii doi ani de relație limbajul s-ar putea să fie eclipsat de îndrăgosteală, după aia, dacă nu învățați să vorbiți limba celuilalt, cel mai probabil n-o să vă mai înțelegeți. Tu îi faci zile negre și nu ai chef să ți-o tragi cu el că nu duce gunoiul, el ar vrea să ți-o tragă și nu înțelege de ce e important să ducă gunoiul înainte. Mainly, pentru că în situația dată tu vorbești limbajul „serviciilor”, iar el limbajul „atingerilor fizice”.
Cele 5 limbaje ale iubirii detectate din experiența lui de consilier matrimonial și în același timp de soț aflat într-o căsnicie ce durează de 45 de ani sunt:
- cuvintele de încurajare
- timpul acordat
- primirea de daruri
- serviciile
- atingerile fizice
Evident că cele 5 limbaje se intercalează la un anumit nivel și se influențează unul pe celălalt, dar se pare că unul este principal, iar dacă partenerul nu-l vorbește pe acela, ești total nefericit, chiar dacă mai rupe niște cuvinte în celelalte limbaje.
Ca să poți determina care a principalul tău limbaj, o poți face în două feluri: gândindu-te care te face fericită sau lipsa căruia te face nefericită maxim. Spre exemplu, dacă tu crezi că la tine limbajul constă în „atingeri fizice”, gândește-te cum ar fi să ți-o tragă demențial, dar când vrei să faci ceva să îți spună că ești o proastă incapabilă. Bineînțeles că e un exemplu extrem, but you get the point…
Funny e că după ce citești cartea, exceptând faptul că îți dai seama mai bine de la ce încep neînțelegerile în relația cu partenerul, o să îi înțelegi mai bine și pe părinții tăi, frații, copiii, prietenii. Și o să fie distractiv să încerci să identifici limbajul fiecăruia în funcție de comportamentul de-a lungul vieții. Poate o să-i faci cadou cartea și maică-tii, ca să învețe să îl certe mai puțin pe taică-tu și să îl încurajeze mai mult. Or whatever works for them.
