Unul dintre avantajele de a-ți bea singur cafeaua într-un loc public este că ești mult mai atent la ce se întâmplă în jurul tău, mai ales dacă vocea de la masa vecină nu vrea să coboare sub un volum dedicat doar celor de la masă.
Așa că, zilele trecute, iată-mă lângă niște tineri depresivi. Așa zicea unul dintre ei, că iar e depresiv, nu am zis-o eu. Dacă vă imaginați că bărbații nu au astfel de discuții, well…guess again.
Amuzantă a fost paralela pe care o făcea tânărul între depresie și un picior rupt.
– Dacă ești depresiv, oamenii îți spun fuck off, dar dacă îți rupi un picior, oamenii te trimit la medic, așa zicea tânărul.
Which is kind of true. Încă mulți dintre noi fug de psihoterapeut mai rău ca de stomatolog. Și n-ar trebui. Nici de unul, nici de celălalt.
Dar cred că la fel de mulți au transformat depresia într-o modă discutată la cafea între două comentarii despre fotbal.
Pentru aceștia din urmă, tot ce pot să spun e că dacă îți rupi piciorul, da, oamenii te trimit la medic, dar dacă apoi dai cu piciorul ăla dezgolit în fiecare piatră pe care o găsești pe stradă și-apo te plângi la o cafea cât de tare doar, tot fuck off o să ajungă să îți spună.
