Pentru că tocmai ce m-am întors acasă, senină și plină de energie, după ce m-am trezit cu noaptea-n cap să rezolv treabă importantă. Orașul gri, cerul londonez maxim și oameni bulversați când mă prind la semafor și mă văd că eu când din toți rărunchii la volan, fără să înțeleagă de dumnezăului sunt așa veselă: că așa aleg, bre, dacă vreți neapărat să știți.
Pentru că îmi setez creierul să vadă tot, dar să dea mai mare importanță lucrurilor faine. Azi, creierul meu a văzut așa și vreau să știți și voi, poate vă mai redă încrederea în oameni. O doamnă vorbea la telefon în fața unui bancomat:
– Bună ziua, am găsit un card într-un bancomat….
Atât am auzit înainte de a trece mai departe cu un zâmbet cât casa. Femeia și-a luat 5 minute din viața ei ca să facă asta. Pentru altul. Pe care nu-l cunoaște. Când i-ar fi fost mai ușor să pună cardul lângă bancomat, să își facă treaba și să plece în drumul ei. Dar a ales să nu. Need I say more? Don’t think so!
Ah, ba da: aplauze pentru doamna și să aveți și voi parte de oameni faini!
