Oh, my favourite trick in the whole world. Care n-a dat greș niciodată. Cel puțin până acum. Se iau așa: una bucată situație debusolantă cu răscruce de drumuri, câteva kile de praf de imaginație și cunoaștere de sine până se omogenizează.
Ingredientele le găsești la tot pasul, mai ales situațiile debusolante, care nu te lasă noaptea să dormi, ziua să lucrezi și care-ți dau pace doar când el stă ferm peste tine și în tine sau tu mlădioasă deasupra, iar toate întrebările par să se topească într-un chin demențial de plăcut.
Dar imediat ce țigara de după s-a stins, se stinge și liniștea ta. Și-o iei de la capăt măsurând decizia de jur împrejur, ca pe-o pălărie pe care va trebui s-o porți vreme îndelungată după ce-o iei.
Dar ce nu face creierul cu o găleată de imaginație? Ohoho, câte bune, câte rele.
Dacă te-apuci și măsori calculând de azi încolo, decizia e greu de luat, căci te lovești de toată „realitatea” înconjurătoare, de toți ”nu poți”, ”nu știi”, de câți bani ai în cont, de toate fricile și gândurile ce te-nspăimântă cu toate că-s doar în capul tău și te fac prost.
Dar the trick is …să măsori invers.
The trick is…să te duci 60 de ani în viitor și să te vezi cum stai tu așa la vreo 90 de ani, bătrân și stafidit, cu nepoții-n jurul tău și le spui povestea vieții tale, în timp ce ei se plictisesc maxim și-ar face orice să-i lași în pace cu povețele tale.
The trick is..să-ți vezi viața ca pe-un film aproape terminat sau, mă rog, ca pe două, trei, patru filme că deh…doar ești la răscruce de drumuri. Lasă-ți imaginația să zburde, fă toate scenariile în toate cele 4 direcții și-o să se facă lumină. Căci unul singur dintre acele scenarii este acceptabil, una singură este povestea pe care vei vrea să le-o spui nepoților. Aia care face să mustăcești în timp ce construiești scenariul și, cel mai probabil, cea care te sperie cel mai tare dar care-ți umple sufletul.
And that’s the only way to go! Restul, sunt doar niște filme de duzină, care n-ar ajunge nici măcar la un festival european.
