Lucrurile sunt fie albe, fie negre. Griul căcăniu îl faci singur atunci când nu-ți convine realitatea. Și griul ăsta se cheamă „complicat”, că sună mai bine decât stupid, doar deh…telenovela și-a pus bine amprenta în viața cea de toate zilele a românului. Dar deep inside tu știi că e alb sau negru.
Exemplu poate extrem, dar poți să-l aplici la orice altceva și, evident, să schimbi genurile. Dacă e căsătorit și tu ți-o tragi cu el și-apoi adormi cu gândul că „vai, ce mare e iubirea voastră, dar e complicat”, e doar gri, iar tu ești ori tâmpă ori mincinoasă. Nu în fața lumii, ci în fața sufletului tău. Că sufletul tău știe că de fapt nu e niciun gri acolo, e alb sau negru, plain and simple.
Alb – dacă boul ar fi divorțat în secunda în care ar fi vrut să ți-o tragă și abia după aia ar fi venit să o facă.
Negru – dacă l-ar fi mâncat în fund să și-o tragă cu tine și s-ar fi dus acasă să-i spună ăleia de i-a promis o viață împreună: „Femeie, mai știi tu când ți-am jurat credință veșnică? Da??? Pfff, eu am uitat pentru o clipă și era să mă înfig în alta, dar mi-am adus aminte la timp și-am venit să ne aducem aminte împreună”
Orice altă variantă in between un un gri crud făcut de oameni care habar n-au ce vor de la viețile lor. Stai tu așa dacă vrei și privește viața-n gri, eu o să mi-o trăiesc pe-a mea în continuare în alb și negru, cu curcubeul de rigoare care-apare doar când refuzi să-ți trăiești viața în gri.
