Iar m-am trezit cu întrebări dubioase în cap. Dacă mâine cel mai bun prieten, ăla care e ca bucată din tine, te roagă să-i împrumuți 10.000 euro ca să-și salveze viața, ai face-o? Eu sunt sigură că da. Evident, plecăm de la premisa că ai cei 10.000 sau că măcar ești eligibil pentru un credit pentru suma respectivă.
Dacă în timp ce citești stai pe gânduri punând în balanță ce ai face, well…nu te gândești la persoana potrivită. Alege pe altcineva, eventual rudă apropiată. Dacă n-ai nicio persoana în viața ta pentru care te-ai băga cu bucurie dator doar ca să o ajuți să-și salveze viața, mergi de-ți caută. But that’s not the point.
The point is…
Dar dacă ai fi tu cel mai bun prieten al tău? Dacă ți i-ai cere tu ție? Ți i-ai da? Nu pentru că ai fi bolnav, ci pentru că ai vrea să-și salvezi propria viață. De la absurd. Absurdul ăla care te face să faci în fiecare zi altceva în afară de ceea ce visezi. Ăla care te face să mergi la un job pe care-l urăști, în timp ce te plângi că ai vrea să faci altceva cu viața ta. Doar că nu faci.
Cum ar fi dacă tu ai fi cel mai bun prieten al tău? Ți-ai da 10.000 de euro ca să-ți urmezi visul?
