Ție îți ia 3 ore să-ți alegi un tricou, iar mie 5 minute și-o conexiune bună la internet să-mi mut întreaga existență pe o insulă. Tu ai 3 dulapuri de haine, iar mie îmi încape toată viața într-o valiză și-o geantă de laptop. Și-un bambus. Tu păstrezi o mie de nimicuri pe care le ții ascunde prin sertare, eu arunc tot în afară de ce-i în inimă.
Tu ești nehotărât și te răzgândești de șapte miliarde de ori până faci un pas, iar eu sunt o nebună care-i deja la jumătatea drumului înainte ca vorbele să-mi fi ieșit complet pe gură.
Aș vrea să-ți urăsc nehotărârea, căci nehotărârea ta naște nebunia din mine, iar nebunia din mine naște nehotărârea din tine. Dar, în loc s-o urăsc, o iubesc și mă amuză, c-așa știi tu să-mi pui un stop de frână, doar atât cât să nu mai alerg ca bezmetica. În rest, nehotărârea ta mă lasă liberă s-aleg. Mereu. Și de fiecare dată te-aleg tot pe tine.
Aș vrea să-ți urăsc tendința de a păstra tot, dar, în loc s-o urăsc, mă amuză, căci, deși am de toate, eu n-am nimic în afară de o valiză cu haine și un laptop. Și-un bambus. Și-o inimă plină. Dar e cam greu să mănânci, fie și-o salată, dintr-o valiză sau dintr-un bambus sau dintr-o inimă, oricât de plină ar fi ea.
Aș vrea să-ți urăsc modul în care te răzgândești de șapte miliarde de ori până te pui pe un drum, dar, în loc să-l urăsc, îl iubesc, căci, în incertitudinea ta găsesc eu certitudinea și hotărârea de a ține drumul drept până ajungi la mine.
Habar n-am cum ne-am găsit, habar n-am ce forță s-a amuzat când ne-a pus împreună, tot ce știu e că lângă tine se face liniște-n cap și că așa nehotărât cum ești tu și nebună cum sunt eu, împreună suntem de-o luciditate imperturbabilă.
