…și-o joci ca pe un yo-yo, dând cu ea de pământ și apoi ridicând-o spre cer, de la poziția „azi te vreau” la ”mâine nu mai știu dacă te vreau”, așteaptă-te ca firul să se rupă. Poate nu dintr-o dată, dar cu siguranță într-o bună zi, mai curând sau mai târziu în funcție de câtă rezistență are firul sau de câtă rezistență are cea de la capătul lui.
Căci dai tu, dar și ea o să lupte să scape, dând din coate ca o olteancă nervoasă, lovind în stânga și în dreapta și în tine și în celălalt tine. Dar de rupt o să se rupă, asta îți pot garanta. Iar elasticul o să te lovească fix în față.
Ea o să zboare năucită și o perioadă de timp o să rămână dezechilibrată în aer. Apoi, fie o să se izbească de pământ și o să rămână broken într-un tufiș departe de orice oglindă ori de privirile oamenilor, fie o să aibă norocul să o prindă altcineva care să-i pună copci și să se joace frumos cu ea.
Tu poți oricând să-ți cumperi una nouă, doar piața e plină de femei care abia așteaptă să le iei de pe raft și să te joci cu ele ca și cu un yo-yo. Ce nu-nțelegi e că atunci când o prinzi între tine și tine, indiferent de marca jucăriei, firul ăla de care tragi ca nebunul o să se rupă și mereu o să rămâi cu capătul de ață în mână întrebându-te de unde trebuie să apuci lucrurile. Iar!
