Am fost crescuți prost implementându-ni-se ideea că lucrurile de valoare se capătă prin muncă grea, că sunt acelea pentru care trebuie să ne chinuim până ne ies ochii din cap, de unde și că dragostea adevărată e aia în care trebuie să treci prin foc și sabie. Well, absolutely not true: lucrurile bune vin ușor. Evident, dacă reușești să-ți bagi asta în cap.
Altfel, o să te chinui în continuare să-ți legi șireturile și să te împiedici și de umbra ta (sau a lui Jung). Și-o să trăiești hăituind lucrurile care-ți fac rău, lucrurile care te obligă să tai din tine ca să le capeți, lucrurile care te fac să mergi mai aplecat de spate și te împiedică să râzi la soare cu păr bălai sau fără. Iar pe cele simple, care ți se așează în brațe și care-ți luminează viața, o să le îndepărtezi, conștient sau mai puțin conștient, ca nefiind de valoare.
Nu spun că lucrurile bune se-ntâmplă peste noapte sau că nu presupun un minim de efort constant, ci doar că, atunci când în capul tău ești convins că lucrurile bune vin ușor, ceva în univers face un shift care să te-ajute să-ți fie la îndemâna creierului tău și ți le servește firesc la fileu. Mai trebuie doar, ca după ce le primești, să le apreciezi la adevărata lor valoare și să fii recunoscător!
