Există mai mult
și io nu știu cum să vă pun în cuvinte acest mai mult.
Nu știu cum să v-atrag atenția
asupra acestui fapt.
Cum să ne readuc aminte.
Nu știu ce să fac
cu acest mai mult,
care nu se vede
cu ochiul liber,
deși se vede
dacă știi să te uiți.
Mă zbat.
Mă chinui singură.
Îi chinui pe alții.
Dau sensuri
fără sens.
Există mai mult!
Și suntem orbi cu toții.
Îmi vine să zbier:
E o capcană!
Priviți înăuntru!
Totul e invers!
Dar nu iese nimic.
Zbier în mine
și nici eu nu m-aud mereu.
Și-atunci tac.
Noroc cu Brâncuși!
