M-am trezit iar plângând.
Dar ieri am schimbat cauciucurile de vară
și n-am scris nimic,
așa că azi n-am voie să plâng.
Mai am treabă de făcut.
Tehnice.
N-am voie să fiu rău
și să scot din mine pe hârtie.
Mai am doar câteva ore pentru mine
dintr-o duminică.
Aș zace,
aș citi.
M-alin un pic cu poezii.
Nu-i voie, ai treabă! Treci!
Mâine trebuie să fiu bine,
ca să muncesc pentru pâine,
cu oameni entuziaști,
zâmbitori,
luptători,
specifici.
De unde naiba își scot entuziasmul?
Mie nu-mi pasă nici când îmi pasă!
Oare doar eu mor din când în când?
Nici duminica asta n-am voie să mor.
Se-aud clopote.
Nu-s pentru mine.
Sunt de trezit, nu de murit.
